Verginia Vedinas

Declaraţie citită în plenul Senatului României

Domnule preşedinte,

Distinşi colegi senatori,

Vineri 9 mai am participat la festivitatea consacrată sărbătoririi Zilei Independenţei, care a avut loc la Universitatea Naţională de Apărare. Conducerea Senatului României a fost reprezentată de vicepreşedintele Senatului, domnul Corneliu Vadim Tudor, care, într-o admosferă solemnă, a trecut în revistă garda de onoare.

Au fost prezenţi veteranii de război, în haine de sărbătoare şi emoţionaţi de încărcătura momentului şi a aducerilor aminte, şi reprezentanţi ai unor instituţii ale statului român.

M-a întristat până la durere puţinătatea atât a instituţiilor prezente, cât şi a celor care i-au reprezentat. Instituţia Preşedintelui României, cel care este nu numai şeful statului, ci şi comandantul forţelor armate, nu a fost prezentă.

Cu o seară înainte avusese loc la Palatul Cotroceni o recepţie dedicată Zilei Europei. Lăudabilă acţiune, dar am fi ajuns oare să sărbătorim o astfel de zi dacă, în zbuciumata istorie, eroii noştri nu ar fi înroşit cu sângele lor, pământul sfânt al patriei? Lor le datorăm mai întâi piosul respect, şi apoi altor evenimente, mai mult sau mai puţin contemporane.

Au lipsit şi alte instituţii fundamentale ale statului, pe care nu le menţionez, pentru că nici măcar nu are importanţă care sunt acelea. Grav este că la un astfel de eveniment, la care în alte state nu-şi permite nici un demnitar important să nu fie prezent sau instituţie fundamentală să nu fie reprezentată, la noi a fost o jalnică absenţă.

Dacă nu era delegaţia Partidului România Mare, situaţia era de-a dreptul inacceptabilă. Nici un partid politic, cu excepţia Partidului România Mare, nu a depus coroane de flori. Guvernul şi-a trimis un singur reprezentant, un consilier al Primului-ministru, care, în ierarhia administrativă a instituţiei, face parte din eşalonul 4.

Este inadmisibil că ambii şefi ai executivului, preşedintele şi Guvernul, au tratat cu atâta dispreţ o zi sfântă în istoria neamului românesc. Îi urmăream pe veteranii de război şi mă durea dezamăgirea şi revolta lor faţă de modul în care sacrificiul atâtor generaţii şi trecutul nostru de jertfă şi glorie sunt sfidate de aceia care ce conduc destinele. Ne-a pierit seva patriotică. Nu mai ştim să ne iubim şi să ne cinstim patria, eroii şi istoria. Cine nu-şi cinsteşte trecutul, nu este demn nici de prezentul şi mai ales de viitorul lui.

Ce le transmitem noi generaţiilor care vin, printr-un asemenea comportament? Şi mai ales, ce speranţe să avem că ele vor fi capabile să ducă mai departe destinele acestei ţări şi să-i apere interesele?

Sunt întrebări care mă frământă şi prin care mă străduiesc să atrag atenţia că, aşa cum spuneau marii oameni pe care i-a avut acest popor, nu există datorie mai sfântă pe pământ decât iubirea de neam şi ţară.

Senator PRM Bihor, Prof. univ. dr. VERGINIA VEDINAŞ